Cum afecteaza mediul dezvoltarea copilului

Adultii sunt copii maturizati. Modul in care s-a format personalitatea copilului il va afecta pentru tot restul vietii iar aceast adevar simplu este motivul pentru care poti intelege foarte usor un adult daca stii ceva despre mediul in care a copilarit.

Dincolo de predispozitia genetica, locul si mediul in care creste copilul sunt decisive pentru parcursul sau spre stadiul de adult, precum si pentru personalitatea adultului de mai tarziu.

Mediul extern si lumea interioara

Dezvoltarea personalitatii este influentata de modul in care copilul relationeaza cu mediul extern si de mostenirea genetica. Astfel, fiecare dintre copil-adultaceste 3 elemente este important pentru personalitatea viitorului adult.

Astfel, de exemplu, daca un copil e crescut intr-un mediul familial excesiv de protectiv, la maturitate va dezvolta un complex de frica fata de necunoscut si fata de lumea exterioara in general. Scos din mediul familial, scos din acea carapace care exercita asupra lui o protectie dusa pana la paranoia, taranul individ se va simti vulnerabil.

Un astfel de adult este foarte posibil sa nu relationeze bine cu persoanele straine de varsta sa si in schimb sa prefere tot compania parintilor, ba de multe ori refuza sa se mute din casa parinteasca sau chiar sa-si intemeieze propria familie.

Un copil care s-a bucurat mereu de atentia adultilor, de regula mezinii, ceea ce in popor s-ar numi un copil rasfatat, tinde ca la maturitate sa fie o persoana dezimvolta, dezinhibata, care face ce face si mereu reuseste ca capteze atentia (si nu neaparat prin comportamente pozitive).

Dimpotriva, un copil neglijat, pedepsit in mod excesiv si de multe ori pe nedrept, va dezvolta la maturitate complexe de inferioritate, timiditate excesiva (vedeti detalii) si neincredere in fortele proprii.

Pe de alta parte este foarte important si modul in care creativitatea si psihicul copilului reactioneaza la anumite realitati ale mediului in care acesta creste.

Daca de exemplu in familie apare un fratior mai mic, spre care se indreapta mare parte din afectiunea parintilor, copilul mai mare se poate simti marginalizat si atunci poate avea in general unul din cele doua comportamente:

– fie devine mult mai competitiv incercand in mod subconstient sa arate parintilor ca merita toata atentia si dragostea lor

– fie dimpotriva, devine foarte irascibil si dificil, comportament menit tot pentru a atrage atentia adultilor asupra sa, insa intr-un mod negativ.

Sunt doua feluri de raspuns la aceeasi problema, insa izvorate din personalitati in formare diferite.

Daca mostenirea genetica nu poate fi controlata in niciun fel, nu acelasi lucru se poate spune despre mediul familial. Modul in care parintii raspund la comportamentul celor mici este esential in modelarea personalitatii acestora din urma.

Copilul trebuie ajutat sa se adapteze schimbarilor care apar in mediul familial, facut sa inteleaga si sa accepte noile realitati, cu alte cuvinte trebuie modelat, acum cat inca este maleabil, pentru ca odata trecut de adolescenta, acest lucru va fi aproape imposibil.

Maturitatea este doar o extensie a experientelor acumulate in timpul copilariei. Un proverb american modern spune ca diferenta dintre baieti si barbati este data doar de dimensiunea jucariilor.

Un adult va incerca, in mod subconstient, sa-si implineasca nevoile neimplinite in timpul copilariei.

Add Comment